Imunoterapia alergen-specifică (SIT) este singurul tratament care modifică cursul bolii, deoarece interferează cu mecanismele imunologice patologice care duc la dezvoltarea alergiei. SIT poate ameliora semnificativ simptomele, scăzând necesitatea medicamentelor simptomatice, și oferă, în același timp, protecție pe termen lung, prevenind dezvoltarea astmului la persoanele cu rinoconjunctivită alergică instalată. Tradițional, SIT s-a administrat pe cale subcutană (SCIT), dar recent imunoterapia sublinguală (SLIT) a câștigat tot mai mult teren. Se recomandă administrarea SIT pentru cel puțin 3 până la 5 ani, pentru a induce un răspuns imun puternic împotriva alergenelor și a conferi protecție pe termen lung. Studii recente au evidențiat că pentru SCIT complianța este semnificativ mai mare decât pentru SLIT (Egert-Schmidt et al, 2014).
- SCIT constă în administrarea unei serii de injecții, pornind de la o doză foarte mică de alergen și crescând treptat doza până la atingerea unui platou sau a dozei de întreținere. Rapelurile se administrează la intervale de 4-6 săptămâni, timp de 3-5 ani.
- SLIT constă în administrarea zilnică, sublinguală, de preparate alergenice sub formă de picături sau tablete (disponibile din 2014) pentru o perioadă de 3-5 ani.
În prezent, majoritatea produselor SIT se prepară din extracte alergenice insuficient caracterizate, totuși, pe măsură ce tot mai multe molecule alergenice sunt caracterizate structural, este posibil să se producă molecule alergenice recombinate și sintetice, bine caracterizate, precum și alergene conjugate și vaccinuri genetice. Este posibilă ameliorarea SIT prin administrarea de omalizumab sau adjuvanți (cu activitate de agoniști ai receptorilor toll-like), terapii celulare (celule stem care exprimă alergene, celule T reglatoare modificate, celule Th1 modificate), administrarea pe căi alternative (intralimfatică, epicutană) și imunizarea pasivă cu anticorpi alergen-specifici. SIT nu reprezintă deocamdată o vaccinare profilactică pentru prevenția sensibilizării alergice. Această abordare nouă a cercetării în domeniu, deși încă într-o fază timpurie, ar putea reprezenta o schimbare semnificativă de paradigmă (fig. 7). Este evident că terapia profilactică poate fi un beneficiu major, care nu ar fi limitat doar la tratamentul pacienților alergici, ci ar putea chiar preveni alergia, oprind astfel epidemia de alergii care își continuă expansiunea la ora actuală.
